DE IGUAL A IGUAL. DE LA EGAL LA  EGAL

  Guvernul României a pus în mișcare campania „DE LA EGAL LA EGAL” , avînd ca obiectiv promovarea unei imagini pozitive a României și a comunității române statornicită în Spania, favorizînd integrarea acestei colectivități  în societatea spaniolă.Campania se va realiza într-un cadru publicitar, punînd în valoare contribuția singulară dar la scară universală  al sutelor de mii de români  care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea  societății spaniole în ultimii ani.
               Avînd ca obiectiv cunoașterea diferitelor elemente  ale acestei campanii:Spoturi de televiziune,Studii Academice,Intîlniri între Intreprinderi, Sărbători Populare, etc.,, marți 23 septembrie, la ora 10.00, Ambasada României în Spania a organizat o întîlnire cu presa.
La întîlnire va fi prezentă Maria Ligor,Ambasador al României în Spania, Felipe Sanjuan consilier delegat de la Saatchi&Saatchi și Carlos Iglesias, director la ”Un franc, 14 pesetas”,prezentator al unui film documentar cu privire la imigrația românească în Spania, film care va face parte din această campanie.
Campania care se va desfășura se vrea un punct de inflexiune în relațiile dintre societatea spaniolă și comunitatea română, să creeze un cadru de relații  bogate între două comunități de cetățeni, parte egală în același proiect european.
 
El Gobierno Rumano ha puesto en marcha en España la campaña “DE IGUAL A IGUAL” cuyo objetivo es promover una imagen positiva de Rumanía y de la comunidad rumana asentada en España,  favoreciendo la integración de este colectivo en la sociedad española.  
La campaña, que se realizará en el ámbito de la publicidad y de las relaciones públicas, pondrá en valor el universo de aportaciones singulares de los cientos de miles de rumanos, que han contribuido al desarrollo y modernización de la sociedad española en los últimos años.
 Con el objetivo de dar a conocer los diferentes elementos que componen la campaña:  Spots de televisión, Estudios Académicos, Documental, Encuentros Empresariales, Fiestas Populares, etc.,  el próximo martes día 23 de septiembre, a las 10:00 horas, ofreceremos una rueda de prensa en la Embajada de Rumanía.
 El acto contará con la presencia de  María Ligor, Embajadora de Rumanía en España, Felipe Sanjuán, Consejero Delegado de Saatchi&Saatchi, y  Carlos Iglesias, director de “Un franco, 14 pesetas”, que actualmente está rodando un documental sobre la inmigración rumana en España que forma parte de la campaña.
 La campaña quiere ser un punto de inflexión positivo en las relaciones entre la sociedad española y el colectivo rumano y crear un marco de relación enriquecedor entre dos comunidades de ciudadanos que forman parte mismo proyecto europeo.
Posted on jueves, octubre 2, 2008 at 18:18 by Registered CommenterRedacción | CommentsPost a Comment

Un ziarist de excepție,Cornel Drinovan

Si stelele, boabe de-argint,  Cad lin din fluier de lună, Si sufletul tău în argint, Departe pe ape mai sună. Ion Pillat

              
 
   Ziaristica a fost și va rămîne pentru  mine o artă, iar cei care au reușit să așeze pe altarul ei micile sau marile povești de viață, de la oamenii simpli la cei care au lăsat urma trecerii lor poate în istoria artei sau poate a omenirii, i-am numit artiști ai condeiului și mai mult, un fel de magicieni care pot schimba destinele celor despre care scriu pentru că în orice colț de lume cuvîntul scris și tipărit poartă în el puțin din forța uraganelor, un strop din furtunile de nisip ale deșertului și parfumul primăverilor timpurii.Unul dintre acești artiști este ziaristul Cornel Drinovan.E mult de cînd l-am cunoscut și totuși mi se pare că s-a întîmplat ieri, poate pentru că era vară ca și acum  și întîlnirea mea cu el avea să-mi schimbe traiectoria vieții într-un moment în care îmi plăcea să spun că am murit un pic și asta pentru că renunțasem din motive personale la îndelednicirea scrisului.La începutul întîlnirii noastre m-au frapat ochii  rotunzi, despre care știam că poartă în ei o infinită bunătate,numai că aveau o agerime , un fel de a intra în sufletul interlocutorului cu candoarea  și dăruirea unui copil care descoperă că floarea de sulfină este un miracol, apoi visarea din ochii domniei sale, visare, pe care o au numai cei dăruiți cu har  de divinitate  în tărîmul artei, indiferent de forma pe care o îmbracă.Ce mi se pare și mai important este că omul pe care îl cunoscusem  venea din România, ci nu din orice parte a ei ci de la Lugoj ,cu adînci rădăcini în satul Jupani, comuna Traian Vuia, sat risipit. în Cîmpia înaltă a Lugojului, cu oameni vrednici pricepuți la tot și toate,vatră de cultură și istorie românească care se pare că și-a pus din plin amprenta pe formația intelectuală a celui care urma să devină ziaristul Cornel Drinovan, director azi, la revista Origini, care apare în cadrul unui grup de presă spaniol, dar în limba noastră maternă, româna, despre a cărei importanță de a fi păstrată și transmisă de românii din afara  granițelor țării  a scirs în numeroase articole, cel care se pare că  a adus cu el pe tărîm străin o întreagă zestre de cultură românească .Nu vreau să vorbesc despre începuturile vieții în Spania a acestui meseriaș în ale scrisului cum îmi place mie să-l numesc, pentru că este la fel cu începuturile fiecăruia dintre noi, eu vreau să vorbesc despre activitatea dumnealui pe tărîmul ziaristicii care este deosebit de bogată, poate demnă de invidiat de mulți dintre confrații de breaslă.In multe dintre convorbirile noastre a afirmat ”îmi place presa scrisă” și a dovedit asta prin numărul foarte mare de articole publicate ziarele din România, ziare de marcă cunoscute în tot Banatul , nu degeaba se spune că „Banatu-i fruntea” și am să amintesc numai cîteva:Renașterea Bănățeană,Realitatea Bănățeană, Timișoara, Lugoj expres, unde a fost și director și redactor șef la, Lugojul , colaborări la radio Timișoara și probabil că de dor de acasă, sau din lipsa prietenilor de suflet corespondează și acum  la ziarul Actualitatea de Lugoj, neuitînd pe nici unul dintre ei , vorbind despre ei așa simplu ca și cum i-ar fi întîlnit ieri la vreo manifestare culturală, acasă pe vatra ploilor  și a pelinului amar, pe George Boeru, ziarist la Renașterea Bănățeană, Doru Macriș, scriitor și ziarist, Dan Munteanu Colan, specialist în filologie romanică, ci nu în ultimul rînd pe Emeric Vamos caricaturist și ziarist, cel care a scris în Chicago Romanian Journal cronica la cartea apărută la începutul acestei veri la Madrid a Domnului Corrnel Drinovan ”Passo doble”,o încununare  a muncii Domniei sale pe tărîm pulblicistic, carte care reunește în volum editorialele scrise de acest magician al condeiului în presa de factură românească apărută în ultimii ani în Spania.Nu știu dacă am reușit să vă fac să-l cunoașteți , mi-ar trebui prea mult spațiu, dar trebuie să spun că a știut să aducă practic din neant, valorile românești în paginile presei de aici, nu pentru a slăvi pe unul sau pe altul, ci mai mult, ca o datorie morală față de nația română, pe unii poate i-a criticat dar a știut să păstreze în scris ca și în viață nealterat bunul simț, educația care din păcate lipsește unor confrați de pe aici.Trebuie să mai spun un singur lucru că este un boem , un boem de înaltă clasă și am aflat și trebuie s-o spun numai pentru că a avut primul curajul s-o spună primul, ci pentru că este un fapt general și ne lipsește multora dintre noi  ”relațiile culturale,oamenii, viața de cultură, expozițiile, scriitorii, poeții adevărați, există și aici,dar sunt puțini oameni de cultură și sunt răspîndiți, dacă există sunt izolați  ”. Dincolo de infinita mea admirație față de această personalitate a presei scrise  mă întreb dacă nu cumva va fi oare asta o altă temă pe care domnia s-a o va aborda cît de curînd în articolele sale,o temă destul de dureroasă, ținînd cont de atîtea valori, unele pierdute practic în marasmul occidental, dar este o temă pe care cred că numai Ziaristul Cornel Drinovan o poate duce la bun sfîrșt cu spiritul său analitic și cu verva domniei sale, inconfundabilă, har dăruit de la Dumnezeu  poate într-o noapte cu lună plină  așa cum spunea Tudor Arghezi”Domnul, dumnezeu cel mare/Mi-a umplut două pahare/Din cerescul lui rachiu/Scos din lună cu burghiu/Si-n fiecare pahar/A lăsat și-un drob de har/Amîndouă-s ale tale,/Zise Domnul:ia-le,bea-le .
Posted on sábado, septiembre 6, 2008 at 19:48 by Registered CommenterRedacción | CommentsPost a Comment

Se întorc românii în țara lor Rumanos que vuelven a su país

   Duminică, zi înaltă  de vară la porțile deschise ale Madridului.Un vechi prieten mă cheamă la telefon și-mi cere să vin în Mendez-Alvaro, bine cunoscuta stație de tren,metrou și de autobuze.Tot de aici vin și pleacă după un orar fix autocarele spre alte țări europene.Mii de români au intrat pe această poartă în țara numită Spania, în Madrid în mod special.In aceste autocare  și-au lăsat românii cu ani în urmă, viețile, demnitatea , pregătirea profesională și au început exodul, ca niște noi născuți și vrînd, nevrînd  s-au adaptat la o altă viață despre care dacă cineva le-ar fi povestit înainte de venire nu ar fi crezut că o pot accepta.Deși nu este ora prînzului, autocarele sunt pline de români care pleacă acasă, nu pentru a-și petrece vacanța de care sincer vorbind nu au avut parte în ultimii ani, cu excepția acelor români care au știut să se strecoare ca șerpii prin iarbă în anumite funcții, unii au făcut asociații, alții ziare, unii vorba lui nenea Iancu comiții și comitete, alții ca Dinu Păturică, personaj reprezentativ al parvenismului, care au măturat cu nesimțire pe cei care  le-ar fi putut sta vreodată în cale, au profitat de oricine și de orice de la persoane la instituții,și au ajuns să reprezinte chipurile România, au lansat prin presă aberații apostolice, mai ceva ca Brucan de la Dămăroaia gîndind probail că au venit numai proști în Spania din moment ce au acceptat să muncească  din zori în noapte și nu mai au timp să afle cine sunt de fapt acesti corifei ai prefăcătoriei și minciunii.
Dar pentru că orice început are și sfîrșit am văzut românii la plecare și le-am auzit păsurile pe care de fapt le-am cunoscut și eu pe propria piele și m-am grăbit măcar acum la plecare cînd se întorc românii acasă, să le redau cuvintele și păsurile așa cum s-au spus.Mă  despart de prieten  cu regrete  dar și cu  ascunsă invidie, eu trebuie să mai rămîn un pic și să-mi accept blestemul vieții pe acest pămîn, pe cînd preietenul cu pricina peste numai cîteva zile  va călca pe pămîntul sfînt al țării și promite că nu v-a mai ieși din țară nici măcar într-o simplă excursie de teamă de a nu fi pus să muncească iar ca un sclav negru, cum spun spaniolii, deșii despre sclavie, istoria spune că a fost abolită.Las vorbele personale la marginea timpului și prind frînturi din vorbăraia românilor pregătiți de marea întoarcere, mă strădui să le trec toate pe hîrtie, nu vreau să omit, să pierd sau să uit  vre-un cuvînt deși ele sapă în mine fîntîni de durere.Ioana din  Craiova declară că nu se mai întoarce”E  suficient cît am  muncit, nu am avut dreptul nici să mă înbolnăvesc, am lipsit o săptămînă de la case( a muncit cu ora) și una doña i-a spus că dacă nu venea, o dădea afară, aici vin oameni sănătoși, să muncească de asta te plătește, nu muncești, nu mănînci,străinii mai ales fără acte nu au fieste, nu au vacanțe”.
Georgeta din Alba  povestește cum altă señora o păcălea în fiecare vară că-i va plăti vacanța, dar venea soacra, îi deschidea ușa și o punea să muncească mai mult decît în timpul anului , să profite că stăpîna e plecată să muncească ”al fondo”.La întoarcere doamna  o întreba  cu ironie dacă s-a odihnit și ea în vacanță pentru că ea i-a plătit-o, Acum înainte de plecare i-a spus și ea după opt ani de muncă”-Doamnă am muncit ca servitoare în casa Dvs, dar nu sunt proastă și nici nu am fost servitoare în țara mea, sunt contabil de meserie,  Dvs  nu mi-ați plătit nciodată vacanța , mi-ați plătit munca mea”.
Alexandru din Iași, inginer electronist, a cărat roabe cu nisip în construcții , își amintește că la venirea aici  primul șef spaniol l-a pus să închege  cimentul cu sudoarea care se va scurge de pe fruntea lui.Aura din Drăgănești de Olt se supără pe vorbăraia colegilor de călătorie și îi ia la întrebări:”-Ce credeți voi că vă așteaptă acasă în România, va trebui s-o luăm de la capăt, poate mai rău și nici măcar nu știm la cine vom mai muncii de unde serviciile pe care le-ați avut înainte de venirea aici, viitoarea mea noră a terminat facultatea de psihologie și ca să se angajeze la mine-n tîrg i-au cerut trei mii de euro, așa că a plecat la București, a depus un CV cum se face acum, dar aici la o  bancă i-au cerut șase mii de euro, poate așa maică, ca un avans de noroc.Afurisit noroc românesc!!!
Nicolae  din Teleorman se transformă în filozof  și trage linie așa ca Ilie Moromete din romanul Moromeții a lui Marin Preda:”-Taci femeie și hai acasă, cît timp va conduce România aceeași oameni de la revoluție și pînă azi, ba mai rău își vor  lăsa urmașii  pe tronurile parlamentare, va fi și mai rău.Eu nu am carte multă dar un om deștept cîndva în istoria României spunea că-i nevoie la vremuri noi de oameni noi.ZÎmbesc amar la românii mei, autocarul se pune în mișcare și eu le fac semn cu mîna.
Drum bun români!!! și parafrazînd un frumos cîntec popular românesc cînt și eu pe marginea drumului:”-De-aș mai trage cîte am tras, Românie, eu de tine nu mă las”.
 
 
Domingo en Madrid. Un antiguo amigo me llama por teléfono y me cita en Méndez-Álvaro, estación de autobuses donde hasta hace poco llegaban decenas de extranjeros de toda Europa. "Me voy de este país para siempre", dice. Todavía no es mediodía y la estación está llena de rumanos que esperan su autobús para regresar a su país. Y no para disfrutar de unas vacaciones. Me despido de mi amigo y pienso que en poco dias él va a poner pie suelo rumano y yo me quedo aquí. Cada rumano que aguarda a su autobús tiene una historia que contar.
Ioana del pueblo de Craiova, dice que ha trabajado suficiente y que no va a volver nunca más, que ha enfermado una semana y que en la casa donde trabajaba le dijeron "no trabajas, no comes". Georgeta, del pueblo de Alba cuenta que otra señora le ha engañado después de trabajar para ella ocho años, que le aseguró unas vacaciones pagadas y que no las ha tenido. Y que antes de irse le ha dejado muy claro a la señora que ella no es una esclava, que es economista.  Alexandru, del pueblo de Iasi, dice que es ingeniero y que ha trabajado en Madrid como oficial ayudante en una obra y que su jefe le ha dicho: "El cemento se mezcla con agua, con el sudor de tu frente". Aura, del pueblo de Braila se enfada al oir estas historias y pregunda a todos que si creen que en su país lo van a tener más fácil, que unos empresarios de su pueblo le han pedido a la novia de su hijo 6.000 euros para trabajar en un banco. Nicolas, de Teleorman, trata de calmar a Aura: "Bueno señora, yo no tengo estuios pero dicen que en los nuevos tiempos de Rumanía falta gente nueva".
El autocar de mi amigo se va y yo quedo con una sonrisa amarga. "Buen viaje rumanos" . 
Posted on lunes, agosto 11, 2008 at 21:30 by Registered CommenterRedacción | CommentsPost a Comment

Rumanía, por vez primera en el Teatro de Mérida. România în Festivalului de Teatru Clasic de la Merida

Rumania participará por vez primera, con la obra Electra de Sofocles y Euripides, bajo la direccion de Mihai Maniutiu, en la 54 edición del Festival de Teatro Clasico de Mérida, con tres representaciones, los dias 26,27 y 29 de agosto. En la seccion Otra Mirada del Festival, el teatro Radu Stanca participa con Electra de Sofocles y Euripides, bajo la direccion de Mihai Maniutiu, uno  de los mas renombrados directores de teatro de Rumania. El espectáculo, muy original, representa una version étnica de la obra clásica, y fue seleccionado para ofrecer tres representaciones en el mes de agosto. De los actores que actuarán en la obra destacamos los nombres de Ioana Craciunescu y Marian Ralea, dos grandes actores rumanos de proyeccion internacional.
La compaña Teatral Radu Stanca de Sibiu participó con Electra en otros Festivales Internacionales en Bruxelles, Montenegro, Lisboa, Bosnia-Herzegovina y Limoges (Francia). Electra por Maniutiu, es un espectaculo del eterno trágico presente, siempre dispuesto a tomar la forma del día, pero conservando perpetuamente la esencia del destino implacable. El encuentro inédito de los textos de la gran tragedia griega, fundadora de los grandes mitos culturales europeos, y la música tradicional rumana de la zona de Maramures, interpretada en vivo por el Grupo Iza, trae la nuestros tiempos una mitología extraordinaria, causando la creación de un espacio de confluencias arcaicas. 
Un refrán rumanao dice que "rumano se nace poeta", así sea.

 România prezentă la cea de a 54 ediție a Festivalului de Teatru Clasic de la Merida Electra

 
                Intr/o vară cu parfum de iasomie și lotus , în luna august România va participa pentru prima oară în Spania, cu spectacolul Electra de Sofocle și Euripide, sub directoratul lui Mihai Mănuțiu, la cea de/a 54/a ediție a Festivalului de Teatru Clasic de la Merida, cu trei reprezentații, în zilele de 26,27 și 28 august 2008.La secțiunea Otra Mirada( Altă privire( a Festivalului , Teatru lui Radu Stanca din Sibiu va participa cu piesa Electra, sub direcția lui Mihai Măniuțiu, unul dintre cei mai renumiți  directori de teatru din România.Spectacolul foarte original prezintă într/o versiune etnică celebra piesă de teatru  care a fost selecționată să reprezinte România pentru prima oară într.un festival în Spania.Cei doi actori care actualizază  această piesă Ioana Crăciunescu și Marian Ralea sunt doi dintre actorii români de prestigiu internațional.Compania de Teatru Radu Stanca din Sibiu a participat  cu piesa Electra si la alte Festivaluri Internaționale  la Bruxel,Muntenegru,Lisabona,Boznia,Herțegovina si Limoges /Franța.Electra sub direcția lui Mănuțiu este spectacolul eternei tragedii prezente, simplu dispusă să ia forma timpului prezent, dar conservînd perpetuarea esenței destinului neiertător.Intîlnirea dintre textul nou și treagedia greacă, fundatoarea marilor mituri ale culturii europene, muzica tradițională românească din  zona Maramureșului, interpretată life de grupul Iza, aduce în timpul nostru tragedia greacă , o mitologie eztraordinară situată la confluența arhaică.Electra și Oreste sunt practic niște instrumente ale destinului  într/o comunitate închisă(Electra are scris deznodămîntul pe propriul spate cu sînge si toți apropiații acționează pentru împlinirea destinului.Semnul decăderii tragicul de a margini de lume la tragismul lumii de azi este imaginat și funcționează după mecanismele de funcționalitate ancestrală  imaginată și recompusă de Măniuțiu cu clariatatea  cu care privești într/o oglindă reverberați fiind dată de vocile grupului de cîntăreți  Iza din Maramureș.Aesio Boni  în revista Scaena  afirma că s/a recuperat mitul antic al Electrei pentru contemporaneitate prin viziunea personalizată a acestuia, povestea fetei care promovează un act de razbunare, ce va avea fectul de a șoca lumea,împlinind astfel justiția ca o mare dorință, cu intervenția muzicii grupului Iza din Maramures, cu aportul lui Mănuțiu care ne încîntă prin schimbarea textului tragediei antice ,  creatoarea marilor muturi europene cu muzica arhaiaca a unei țări face ca Electra de azi să vorbească de dreptate  ci nu de răzbunare.Prin aceste spectacole sperăm să se redea României adevăratele valențe ale talentului cu care s/au născut românii, să schimbe pe cît posibil imaginea nedrept creată țării noastre.Românul s/a născut poet,este talentat, cinstit nu a cotropit niciodată alte popoare și nici nu a fost sclavul nimănui.Suntem oameni dreptți ca brazii din Carpați și poate ca și Electra nu vrem razbunare pentru suferințele noastre, vrem numai împlinirea legilor umane , de ce nu întoarcerea noastră la vatra cîntecului nostru în acompaniamentul divin al grupului Iza din Maramures.
Posted on martes, agosto 5, 2008 at 20:02 by Registered CommenterRedacción | CommentsPost a Comment

Doctor, fara arginti!!!

Cararuie, cararuie, care duci la Bucuresti/ Drum ca tine altul nu e, nici in lumea din povesti./ Te asterni in calea lunga a truditului meu dor/ Numai dorul lasi sa ajunga, la casuta cu pridvor/ Cale lunga si frumoasa, cale rupta de haiduci,/ Numai dorul duce acasa dar pe mine cind ma duci?"

Intr-o dupa amiaza cu parfum de toamna in cerul sidefiu al Madridului am avut deosebita onoare si placere de a-l cunoaste personal , in casa domniei sale din Madrid pe domnul doctor Antonio Rodriguez Romero, urmas pare-se al vestitilor doctori evanghelisti Cosma si Damian, numiti si "doctori fara arginti".Nu va las sa va intrebati de ce, ci am sa va spun ca el a fost prieten de suflet si doctor pentru azilantii politici ajunsi pe tarim spaniol in jurul anului 1950.Apropierea efectiva de tara noastra s-a produs de fapt prin 1970 cind ziaristul spaniol de renume Carlos Davila(ziarist activ la acelasi periodic de atunci, ziarul ABC apreciat si astazi ca si atunci de spanioli) a publicat articolul de o pagina "Es posible rejuvencer?", in care vorbea despre miraculosul medicament GEROVITAL H-3 , descoperit de doamna doctor profesor conferentiar Ana Aslan.Omul din fata mea , cu privirea blinda, cu ochi iscoditor ,un pic atoatestiutor, deosebit de cordial si prietenos a avut pentru un moment impresia ca eu nu-l voi crede din cele ce-mi va realata nimic daca nu-mi va aduce argumente palpabile, asa ca cu graba copilului ajuns prea devreme la maturitate a disparut pentru citeva minute si s-a intors cu un teanc de fotografii, o tava de argint , o diploma, scrisori si telegrame putin ingalbenite de vreme si o pagina de ziar uitata probabil intr-un sertar al sufletului, decupata grabit din ziaul ABC al anului1970 pe care descopar in format mare fotografia doamnei doctor profesor conferentiar Ana Aslan.Cu candoarea si sinceritatea unui copil Programul unui Congres de geriatrie pe care citesc"9-11 iunie 1988 Bucuresti, Romania, o telegrama de confirmare a prezentei domnului doctor Rodriguez la congres, o scrisoare pe adresa domniei sale de la Institutul de Geriatrie din Bucuresti.In anul 1971 pe la sfirsitul lui februarie, inceputul lui martie cind in Romania iarna parea la ea acasa a efectuat pe cont propiu prima vizita pentru doua saptamini la Bucuresti, in Romania. Imi marturiseste ca desi pregatirea pe care o avea viza numai medicina generala l-a interesat in mod deosebit geriatria, datorita miraculosului medicament al doctorei Aslan care promitea ca o zina buna vesnicia tineretii.S-a prezentat la Institutul Geriatric din Bucuresti in ideea de a se intilni personal cu doamna doctor Aslan dar din nefericire stimata doamna era in Italia pentrua se intilni cu papa, la Roma. Cel care s-a preocupat de el in cadrul Institutului Geriatric a fost doctor profesor Cornel David, asistent direct al profesoarei Aslan, profesorul Ascan si domnul doctor Bascan.In 1972 revine la Bucuresti pentru numai patru zile si participa la un simpozion medical care a dezbatut probleme de geriatrie, spunindu-mi:" -Eu sunt medic generalist , dar m-a intereseat geriatria".Poate doar pentru interesul pe care l-a avut de a cunoaste si aprofunda aceasta ramura a medicinei sau poate dintr-o dorinta nemarturisita de a introduce miraculosul Gerovital H-3 a sensibilizat interesul farmacistilor spanioli pentru acest produs romanesc miraculos creat de doctor docent Ana Aslan si a intentionat importarea produsului pe piata spaniola, dar din pacate intr-o Spanie macinata si ea de regimul lui Franco, nu a fost posibila . Asa ca desi era prieten la vremea aceea cu fiul presedintelui Tribunalului Suprem Spaniol, de a carui interventie sus pusa s-a bucurat din plin , produsul romanesc nu a obtinut autorizatia de importare.Dupa ce simpozionul s-a terminat, deoarece a vizitat a doua oara tara noastra cu masina pentru ca era vara,era superb :multa lumina , mult verde si mult pra multa speranta de viata 4-5 zile si le-a dedicat la intoarcerea in Spania vizitarii nordului Moldovei.Dincolo de aerul renascentist al salonului domnul doctor traieste alaturi de mine drumul parcurs printre manastiri si vrea sa-i confirm ca fiecare poarta specificul acelui "ceva " care le face unice in Europa si in lume."-Stii , ai vazut Agapia, e o manastire alba, nu am mai vazut nicaieri in lumea asta, Voronetul este unic prin pictura lui, modul de reprezentarea cine-si poate imagina ;albastra pe o parte si rosie pe cealalta, era diferita de tot ce stiusem eu, interesant stil, Moldovita nu se poate egala cu nici una din lumea asta mare si Putna unde candela de la capatiiul regelui vostru nu s-a stins de la moartea lui pina astazi, incredibil, pacat insa ca de aici nu-mi aduc aminte mai mult ci asta , imi spune cu ciuda interlocutorul meu , pentru ca mi s-a spus ca dincolo e Rusia , nu vroiam sa fiu atit de aproape de pericolul rosu.Am vazut aproape toata lumea :Roma,Beirut,Paris,Orientul apropiat,India,Tailanda,Filipine,Las Vegas,California,Polinezia franceza, japonia,Haway dar nu mi-a ramas pentru nimeni sentimentele care mi le-a lasat tara ta.Nicaieri nu am intilnit oameni mai primitori mai cordiali ca romanii."L-a simpozion a cunoscut-o prea putin pe doamna conferentiar doctor Ana Aslan, dar in anul urmator aceasta a venit in vizita la Madrid si "...ama vut placerea si onoarea de a o insoti si a-i descoperi lumea mirifica unica a Madridului,alaturi de sotul artistei Ima Sumak, traducator si prieten al doamnei doctor. "Era o persoana amabila,cordiala, curioasa sa cunoasca tot, munca mea era de ospitalitate si eu eram covirsit de personalitatea ei, ma simteam ca un discipol".Imi intinde cu grija unui elev care a luat 10 la caligrafie o diploma pe care citesc cu multa curiozitate,interes si infinita admiratie pentru omul din fata mea pe care ma gindesc cu groaza ca as fi putut trece pe strada pe linga fara sa-i arunc macar o privire din ignoranta pe care ne-o da tuturor acel " nu am stiut cine e...":"SYMPOSION INTERNATIONAL DE GERONTOLOGIE ORGANISE par/ La Sosite Romaine de gerontologie de L union des asocietes des sciences Medicales de Roumaine en collaboration avec Le centre International de gerontologie Sociale etLa section sociale de L associaciation internationale de Gerontologie 26-27 iun.1972/ Le Comite d organisacion remercie Dr.Antonio R.Romero pour sa participacion au symposium Bucarest le 27 jun.1972/ Presedinte/Prof.Dr.Doc.Ana Aslan si Secretaire Dr.Doc.Cornel David".Ramin pe ginduri , cu multa admiratie in suflet si multumesc cerului si unei foarte bune prietene care m-a ajutat enorm sa pot intra in legatura cu acest om de o inalta tinuta morala, un om de exceptie pe care nu-l poti intilni pe drumul intortocheat al vietii asa , simplu, o data mai mult cred in destin si in rostul favorizator al astrelor in viata noastra ca indivizi.Inceput de toamna la Madrid , se lasa seara si eu privesc dincolo de omul din fata mea la geamul plin de flori care da intr-o strada laturalnica strazii Marquez de Urqujo , in stinga mea o masa enorma incarcata de carti multe tablouri de dimensiuni mici cele mai multe reproduceri dupa opere celebre vazute de mine in muzeul El Prado.Doctorul din fata mea imi dau seama ca nu vindeca numai ranile trupului ci si ghiceste gindurile si sentimentele care-l framinta persoana din fata lui.Cu vorba lina, prietenoasa ma indeamna sa scriu articolul in limba mea materna, explicindu-mi ca numai asa cuvintele au savoare, cind vin din interior au un parfum deosebit pe care limba unei natii il acumuleaza in secole de istorie si literatura.Limba este fresca vie a neamului.Mai imi spune ca in perioada cit a stat la Bucurestu cumpara in fiecare zi ziarul acelei vremi "Scinteia",...incepusem sa citesc si sa inteleg limba ta, nu suntem chiar atit de diferiti,amindoi vorbim latina cu prea mici diferente...".Relatiile cu Romania le incepuse de prin 1970 fiind bun prieten cu amabasadorul de atunci al Venezuelei la Bucuresti, Valentin Hernandez Acosta.A fost de fapt singurul prieten in care a avut incredere in perioada sederii in Romania, pentru ca atunci comunismul "infloritor"din tara noastra putea arunca pe oricine in tr-o inchisoare politica daca nu-si dramuia atent fiecare cuvint rostit.A fost ingrozit de comunismul absurd aproape perfect care se instaurase in Romania.Asta l-a facut sa se simta ca intr-o cusca, chiar din primul moment cind a pus piciorul pe pamint romanesc.Mi-a povestit cum la aeroport nu a avut timp sa schimbe dolarii in teribilii lei romanesti de atunci.A luat un taxi "pirat" sa-l duca la hotelul Atene Palace si pe drum a anuntat soferul care-l tot iscodea "...englez, francez,italian..." ca nu dispune decit de dolari pentru a-i plati cursa.Asa ca s-a trezit ca acesta a parcat in tromba pe o strada obscura unde a incasat dolarii cu sclipiri de avar in ochi "- Cred ca s-a simtit tare bogat!!?",pentru ca in scurt a devenit prietenos ,amabil chiar il cunoaste bine pe presedintele Spaniei Carillo care venise in vizita la bubul sau prieten Ceausescu, numai ca domnul doctor Rodriguez l-a dezamagit spunindu-i ca acesta nu-i decit presedintele partidului Comunist din Spania, tara insa era condusa de Franco, de iertat confuzia soferului roman , doar stim cu totii ce era sa ai o informare reala, concreta,plauzibila.Romania dupa parerea domnului doctor a avut dictatura cea mai rigida fata de alte tari cum era Polonia sau Cehoslovacia.L-a socat si soferul ambasadorului venezuelean , prietenul cel bun care intrebindu-l daca este casatorit , primind raspunsul "Nu", a ramas complet deceptionat spunindu-i sa aiba mare grija ca aici un solitar fara familie este privit ca un subversiv.Dceptiile in toata perioada vizitei s-au tinut lant .Duminica urma sa manince la prietenul venezuelean in casa rezidentiala a acestuia pe soseaua Kiselef, asa ca a intrat intr-o florarie dar a constatat ca era singurul care cumpara un buchet de flori, lumea din jur cumpara numai o floare, la un magazin unde se vindeau dulciuri a fost singurul care a cumparat o cutie de bomboane si vinzatoarea a ramas socata, surprinsa, lumea cumpara o prajitura sau un ou, asa ca a decis ca infloritorul comunism nu era in realitate decit un regim sarac.Alt lucru care l-a socat neplacut a fost in biroul prietenului , ambasadorul venezuelean de unde in plin centrul mesei un aparat scotea o muzica ragusita, prea zgomotoasa care nu incadra cu educatia stilul elevat al prietenului , rugindu-l sa inchida oroarea de pe birou , ambasadorul i-a facut semn sa taca si sa-l lase asa , era singurul mod sa nu se inteleaga prin microfonul pus de SRI ce vorbesc.Secretara ambasadorului o anume Liliana fata isteata si cu multa prezenta de spirit i-a prezentat doua bune prietene care urmau peste ani sa-i fie doctorului Rodriguez printre cele mai bune prietene: Sanda Popescu care studiase literele si care a trait zeci de ani in Spania astazi s-a intors in tara, traieste la Bucuresti si Marina Stan, licentiata in literatura azilant in Spania, unde locuieste si azi , in Marbella, vecina si prietena sincera, cea despre care imi spunea ca de va fi sa nu stie citi articolul meu , Prietena Marina i-l va traduce sigur.O mare deceptie la Bucuresti a avut-o cu doctorul Pana, care in timpul vizitei la institut s-a purtat cu el cordial, prietenos, dar in clipa in care l-a intilnit la restaurantul Bucur unde vroia sa ia masa cu Liliana , secretara ambasadorului ,. intentionind sa-l invite la masa acesta a devenit subit rigid ,violent si-mi marturiseste ca a plecat fara a putea vorbi cu el, lasindu-l intre incertitudine si revolta fata de o atitudine inesplicabila.Si-a explicat totul peste citeva zile cind a invitat la masa la restaurantul Bucur pe toti doctorii , profesorii din Institutul Geriatric din Bucuresti pentru a-si lua ramas bun si ale multumi ca au avut rabdare si l-au pus in contact cu stiinta si munca de cercetatre a doamnei Dr.Doc.Ana Aslan, numai ca uitase un mic amanunt prima persoana care i-a fost prezentata in cadrul Instiutului a fost "Madam" Dascalescu secretara P.C.R. a Intitutului de geriatrie ,despre care a crezut ca este avocata firmei nu i-a sesizat rolul decit atunci cind la dineul oferit nu s-a prezentat decit "Madam" Dascalescu si domnul Dr.Doc.Cornel David secundul DoamneiAslan care i-a soptit :" Madam nu a autorizat acceptarea invitatiei la masa pentru nimeni ; numasi ea si eu..."."-I-am daruit atunci Dr.Doc.David o pereche de butoni de aur adusi de mine din Peru pentru a-i multumi de ospitalitate, mi-aduc aminte ca s-a emotionat asa de tare, a plins si era doar un om deosebit de inteligent, receptiv , captivant."

"-Pentru mine Romania este a doua patrie a mea, am cunoscut ce era rau in Romania dar am cunoscut aici in Spania la mine acasa un grup de oameni cu o educatie totala, doamne si cavaleri.le-am asigurat asistenta medicala zeci de ani dar niciodata nu le-am luat bani opentru vizitele medicale.Pentru mine erau un grup de turisti care nu mai aveau patrie.Am simtit nevoia sa-i ajut.Romania devenise deja a doua tara a mea, pentru prietenia si simpatia, pentru conduita altruista, era ceva diferit, cred ca putini au acest noroc, aveam viata mea, consultam la cabinetele mele, dar gfrupul de romani, simpatia pe care le-o purtam, ma inspira, imi dadea forta, viata.Am descoperit prin ei spiritul de ospìtalitate al unui strain, fie ca venea din partea mea pentru ei , fie ca venea de la ei pentru mine."Surizind unor vechi si dragi amintiri imi intinde o tava de argint pe care i-o daruisera prietenii de o viata romani conationali cu el in tara asta de zeci si zeci de ani pe care erau incrustate in spaniola urmatoarele:

"LA COMUNIDAD DE RUMANOS EN ESPAÑA/AL DOCTOR DON ANTONIO RODRIGUEZ EN AGRADECIMIENTO A SU DESINTERESADA LABOR MEDIA OTOGADA DURANTE 40 AÑOS A NUESTROS SOCIOS/ MADRID, 20 de MARZO 1995/

Presedinte, Ilie Sturdza, secreatar Juana Burileanu , vicepresedinteOvidiu Tarlea."Ramin stupefiata de rezonanta numelor, veneau din familii care jucasera un rol mult prea important in politica si cultura romana.Dar domnul doctor continua sa vorbeasca pe firul nevazut al amintirii"-Ne intilneam aproape la fiecare sfirsit de sapatamina, uneori si in casa fratelui meu din Soto de Real care ne invita sa mincam paella( era doar un pretext), ii placea teribil compania compatriotilor dumneavoastra, care erau atit de manierati si educati ca niciodata nu vorbeau in fata gazdelor spaniole nici macar un cuvint in limba tarii lor, numai in spaniola, se vedea ca stiau sa respecte si sa pretuiasca valorile umane.""-Prietenii mei romani cunoscuti aici in Spania erau toti azilanti politici.Asa ca au format o asociatie a carui presedinte era George Demetrescu.Multi nu mai sunt printre noi astazi , dar am sa amintesc oparte dintre cei care mi s-au parut mai reprezentativi:Traian Popescu (si mi arata in pozele ingalbenite de patina timpului),avea un magazin de numismatica prin centrul Madridului apropae de Puerta de Sol si sotia Ghica Popescu, care mi-a fost numai prietena , niciodata pacienta, Gena Burlieanu, nascuta Ghica , sotie de militar, printesa Ghica , batrina deja prin anii 70,dar de o mare noblete, stil educatie, avea clasa , era de singe albastru,Gallera, militar de cariera a luat grade in armata spaniola, Tamara Nicolescu (Beridge), sotie de militar roman, medaliat de armata Spaniei si recunoscute gradele, Horia Sima despre care nu m-a intersat trecutul sau din Romania , ba chiar mi l-am explicat, asa erau vremurile, asta era politica, stiu doar atit ca eu l-a cunoscut ca pe o persoana normala, linistita, echilibrata, cordiala dar care isi schimba frecvent domiciliul, de cite ori ma duceam la el in calitate de medic avea alta adresa, avea o frica maladiva, se gindea la un atentat din partea comunistilor romani.A murit in Germania de inima dupa ce eu l-am tratat ani de zile , mai mult in timpul unei agape i s-a facut rau, am mers cu el la spital si desi eu nu eram chirurg am intrat cu el in sala de operatie , a fost operat pe cord deschis dar dupa aceea s-a simtit bine multi ani.Un alt foarte bun prieten a fost Horia Vintila care venea si el la intilniri impreuna cu sotia, o mare doamna. Omul asta suferea mult, a trait cu rusinea azilului politic, situatia lui ca azilant l-a facut sa sufere mult.Era un om foarte inteligent, a obtinut si premiul Goncurt, era insa de o nostalgie iremediabila.A trait aici din cartile scrise si publicate, din activitatea sa literara, profesorala si ca publicist.Ce pacat ca si a trecut pragul lumii de dincolo.Saptamina trecuta m-am intilnit cu principele Ilie Sturdza, vechi prieten poate un pic mai mult decit altii, are 91 de ani si sufera de o surzenie care-l impiedica moral sa stea de vorba sa stea de vorba cu vechi prieteni sau sa-si faca noi cunostiinte.Sufera mult de pe urma acestei surzenii.( fac o paranteza pentru ca nu pot sa scriu mai departe fara sa amintesc de Camil Petrescu care suferea de aceeasi boala a surzeniei sau marele compozitor german Beethoven).Principele Sturdza a trait aici muncind la o agentie de turism si a trait din ceea ce a cistigat.Aflu de la domnul doctor Rodriguez ca este un om cordial, de o rara inteligenta, un spirit viu, atent la tot si toate, de o rara noblete morala, o educatie aleasa cum nu poti intilni oricind ,oriunde , dar macinat toata viata de o mare nostalgie vis-a-vis de Romania.Nu si-a pierdut niciodata speranta dea se intoarce in Romania desi traieste aici pe teritoriul spaniol din anul 1950.Aflu de la domnul doctor ca tatal principelui a fost ambasadorul Romaniei in Germania cind Europa traia mari framintari si care dupa intrarea comunismului in Romania a trait soarta nedreapta a azilantului politic.Fiul Ilie Sturdza a scris o carte despre tatal sau pe care a publicat-o aici in Spania si a avut la vremea publicarii mare succes si mai aflu ca domnul doctor a ingijit tot fara arginti pe tatal principelui Sturdza pe care l-a cunoscut numai prin prisma pacientului."

Ma priveste cu duiosie si-mi spune ca nu stie daca m-a incintat sau m-a deranjat toata vorbaria noastra, mai mult cind l-am anuntat ca vin s-a gindit la o intilnire de o jumatate de ora, numai ca au trecut multle ore si noaptea se lasa peste Madrid."-Am sa-ti mai spun un secret. Stii eu sunt catolic si voi sunteti ortodoxi dar eu nu vad nici o diferenta intre noi. Mai am doi prieteni buni, mai multi tu nu o cunosti pe Crina Tutuianu , sotia lui Jan Naum, aveau o fabrica de cosmetica aici in Spania, acum nu mai au , virsta lor de peste 90 de ani nu le mai permite, dar stii doamna are o sora acasa in Romania la Bucuresti si eu i-am trimis cadou doua candelabre de argint aici e secretul principal dar sa-l lasam un pic, stii ce-a facut , le-a donat la doua biserici ortodoxe din Romania si pe peretii acestora este scris numele meu desi eu nu am gindit asta cind le-am facut cadou.Stii de fapt pentru ce i-am facut acest cadou pentru ca ea imi trimite Gerovital H-3",Si nu stiu cum si nici nu voi stii vreodata cum de unde ca cel mai mare prestidigitator imi pune in palma o cutie minion al miraculosului medicament.Omul jovial, prietenul atitor romani valorosi care nu a tinut cont de ce a fost rau si urit in viata sa raportat la un mod sau altul a romanilor si a Romaniei mi-a pus la finalul intilnirii noastre secretul tineretii lui covirsitoare in palma spunindu-mi cu prietenia si nostalgia specifica numai marilor spirite:

"Simpatia pe care v-o port voua romanilor, optimismul si naturaleta voastra imi spune ca in viata este bine sa uitam tot ce a fost rau, pentru ca vine o zi pentru fiecare in care ne vom aminti lucrurile bune si care au fost importante in viata noastra".Multumesc domnului doctor Rodriguez ca m-a primit in casa domniei sale , ca si-a deschis inima si lada cu amintiri in fata mea un simplu firicel de nisip al acestei lumii atit de incintatoare, miraculoasa si vesnic tinara.

Eugenia Dumitriu

Posted on lunes, diciembre 17, 2007 at 20:15 by Registered CommenterRedacción | CommentsPost a Comment
displaying entries 1-5 of 11    previous page | next page