El Níe

Si stelele, boabe de-argint,  Cad lin din fluier de lună, Si sufletul tău în argint, Departe pe ape mai sună. Ion Pillat

Rumania participará por vez primera, con la obra Electra de Sofocles y Euripides, bajo la direccion de Mihai Maniutiu, en la 54 edición del Festival de Teatro Clasico de Mérida, con tres representaciones, los dias 26,27 y 29 de agosto. En la seccion Otra Mirada del Festival, el teatro Radu Stanca participa con Electra de Sofocles y Euripides, bajo la direccion de Mihai Maniutiu, uno  de los mas renombrados directores de teatro de Rumania. El espectáculo, muy original, representa una version étnica de la obra clásica, y fue seleccionado para ofrecer tres representaciones en el mes de agosto. De los actores que actuarán en la obra destacamos los nombres de Ioana Craciunescu y Marian Ralea, dos grandes actores rumanos de proyeccion internacional.
La compaña Teatral Radu Stanca de Sibiu participó con Electra en otros Festivales Internacionales en Bruxelles, Montenegro, Lisboa, Bosnia-Herzegovina y Limoges (Francia). Electra por Maniutiu, es un espectaculo del eterno trágico presente, siempre dispuesto a tomar la forma del día, pero conservando perpetuamente la esencia del destino implacable. El encuentro inédito de los textos de la gran tragedia griega, fundadora de los grandes mitos culturales europeos, y la música tradicional rumana de la zona de Maramures, interpretada en vivo por el Grupo Iza, trae la nuestros tiempos una mitología extraordinaria, causando la creación de un espacio de confluencias arcaicas. 
Un refrán rumanao dice que "rumano se nace poeta", así sea.

 România prezentă la cea de a 54 ediție a Festivalului de Teatru Clasic de la Merida Electra

Cararuie, cararuie, care duci la Bucuresti/ Drum ca tine altul nu e, nici in lumea din povesti./ Te asterni in calea lunga a truditului meu dor/ Numai dorul lasi sa ajunga, la casuta cu pridvor/ Cale lunga si frumoasa, cale rupta de haiduci,/ Numai dorul duce acasa dar pe mine cind ma duci?"

Intr-o dupa amiaza cu parfum de toamna in cerul sidefiu al Madridului am avut deosebita onoare si placere de a-l cunoaste personal , in casa domniei sale din Madrid pe domnul doctor Antonio Rodriguez Romero, urmas pare-se al vestitilor doctori evanghelisti Cosma si Damian, numiti si "doctori fara arginti".Nu va las sa va intrebati de ce, ci am sa va spun ca el a fost prieten de suflet si doctor pentru azilantii politici ajunsi pe tarim spaniol in jurul anului 1950.Apropierea efectiva de tara noastra s-a produs de fapt prin 1970 cind ziaristul spaniol de renume Carlos Davila(ziarist activ la acelasi periodic de atunci, ziarul ABC apreciat si astazi ca si atunci de spanioli) a publicat articolul de o pagina "Es posible rejuvencer?", in care vorbea despre miraculosul medicament GEROVITAL H-3 , descoperit de doamna doctor profesor conferentiar Ana Aslan.Omul din fata mea , cu privirea blinda, cu ochi iscoditor ,un pic atoatestiutor, deosebit de cordial si prietenos a avut pentru un moment impresia ca eu nu-l voi crede din cele ce-mi va realata nimic daca nu-mi va aduce argumente palpabile, asa ca cu graba copilului ajuns prea devreme la maturitate a disparut pentru citeva minute si s-a intors cu un teanc de fotografii, o tava de argint , o diploma, scrisori si telegrame putin ingalbenite de vreme si o pagina de ziar uitata probabil intr-un sertar al sufletului, decupata grabit din ziaul ABC al anului1970 pe care descopar in format mare fotografia doamnei doctor profesor conferentiar Ana Aslan.Cu candoarea si sinceritatea unui copil Programul unui Congres de geriatrie pe care citesc"9-11 iunie 1988 Bucuresti, Romania, o telegrama de confirmare a prezentei domnului doctor Rodriguez la congres, o scrisoare pe adresa domniei sale de la Institutul de Geriatrie din Bucuresti.In anul 1971 pe la sfirsitul lui februarie, inceputul lui martie cind in Romania iarna parea la ea acasa a efectuat pe cont propiu prima vizita pentru doua saptamini la Bucuresti, in Romania. Imi marturiseste ca desi pregatirea pe care o avea viza numai medicina generala l-a interesat in mod deosebit geriatria, datorita miraculosului medicament al doctorei Aslan care promitea ca o zina buna vesnicia tineretii.S-a prezentat la Institutul Geriatric din Bucuresti in ideea de a se intilni personal cu doamna doctor Aslan dar din nefericire stimata doamna era in Italia pentrua se intilni cu papa, la Roma. Cel care s-a preocupat de el in cadrul Institutului Geriatric a fost doctor profesor Cornel David, asistent direct al profesoarei Aslan, profesorul Ascan si domnul doctor Bascan.In 1972 revine la Bucuresti pentru numai patru zile si participa la un simpozion medical care a dezbatut probleme de geriatrie, spunindu-mi:" -Eu sunt medic generalist , dar m-a intereseat geriatria".Poate doar pentru interesul pe care l-a avut de a cunoaste si aprofunda aceasta ramura a medicinei sau poate dintr-o dorinta nemarturisita de a introduce miraculosul Gerovital H-3 a sensibilizat interesul farmacistilor spanioli pentru acest produs romanesc miraculos creat de doctor docent Ana Aslan si a intentionat importarea produsului pe piata spaniola, dar din pacate intr-o Spanie macinata si ea de regimul lui Franco, nu a fost posibila . Asa ca desi era prieten la vremea aceea cu fiul presedintelui Tribunalului Suprem Spaniol, de a carui interventie sus pusa s-a bucurat din plin , produsul romanesc nu a obtinut autorizatia de importare.Dupa ce simpozionul s-a terminat, deoarece a vizitat a doua oara tara noastra cu masina pentru ca era vara,era superb :multa lumina , mult verde si mult pra multa speranta de viata 4-5 zile si le-a dedicat la intoarcerea in Spania vizitarii nordului Moldovei.Dincolo de aerul renascentist al salonului domnul doctor traieste alaturi de mine drumul parcurs printre manastiri si vrea sa-i confirm ca fiecare poarta specificul acelui "ceva " care le face unice in Europa si in lume."-Stii , ai vazut Agapia, e o manastire alba, nu am mai vazut nicaieri in lumea asta, Voronetul este unic prin pictura lui, modul de reprezentarea cine-si poate imagina ;albastra pe o parte si rosie pe cealalta, era diferita de tot ce stiusem eu, interesant stil, Moldovita nu se poate egala cu nici una din lumea asta mare si Putna unde candela de la capatiiul regelui vostru nu s-a stins de la moartea lui pina astazi, incredibil, pacat insa ca de aici nu-mi aduc aminte mai mult ci asta , imi spune cu ciuda interlocutorul meu , pentru ca mi s-a spus ca dincolo e Rusia , nu vroiam sa fiu atit de aproape de pericolul rosu.Am vazut aproape toata lumea :Roma,Beirut,Paris,Orientul apropiat,India,Tailanda,Filipine,Las Vegas,California,Polinezia franceza, japonia,Haway dar nu mi-a ramas pentru nimeni sentimentele care mi le-a lasat tara ta.Nicaieri nu am intilnit oameni mai primitori mai cordiali ca romanii."L-a simpozion a cunoscut-o prea putin pe doamna conferentiar doctor Ana Aslan, dar in anul urmator aceasta a venit in vizita la Madrid si "...ama vut placerea si onoarea de a o insoti si a-i descoperi lumea mirifica unica a Madridului,alaturi de sotul artistei Ima Sumak, traducator si prieten al doamnei doctor. "Era o persoana amabila,cordiala, curioasa sa cunoasca tot, munca mea era de ospitalitate si eu eram covirsit de personalitatea ei, ma simteam ca un discipol".Imi intinde cu grija unui elev care a luat 10 la caligrafie o diploma pe care citesc cu multa curiozitate,interes si infinita admiratie pentru omul din fata mea pe care ma gindesc cu groaza ca as fi putut trece pe strada pe linga fara sa-i arunc macar o privire din ignoranta pe care ne-o da tuturor acel " nu am stiut cine e...":"SYMPOSION INTERNATIONAL DE GERONTOLOGIE ORGANISE par/ La Sosite Romaine de gerontologie de L union des asocietes des sciences Medicales de Roumaine en collaboration avec Le centre International de gerontologie Sociale etLa section sociale de L associaciation internationale de Gerontologie 26-27 iun.1972/ Le Comite d organisacion remercie Dr.Antonio R.Romero pour sa participacion au symposium Bucarest le 27 jun.1972/ Presedinte/Prof.Dr.Doc.Ana Aslan si Secretaire Dr.Doc.Cornel David".Ramin pe ginduri , cu multa admiratie in suflet si multumesc cerului si unei foarte bune prietene care m-a ajutat enorm sa pot intra in legatura cu acest om de o inalta tinuta morala, un om de exceptie pe care nu-l poti intilni pe drumul intortocheat al vietii asa , simplu, o data mai mult cred in destin si in rostul favorizator al astrelor in viata noastra ca indivizi.Inceput de toamna la Madrid , se lasa seara si eu privesc dincolo de omul din fata mea la geamul plin de flori care da intr-o strada laturalnica strazii Marquez de Urqujo , in stinga mea o masa enorma incarcata de carti multe tablouri de dimensiuni mici cele mai multe reproduceri dupa opere celebre vazute de mine in muzeul El Prado.Doctorul din fata mea imi dau seama ca nu vindeca numai ranile trupului ci si ghiceste gindurile si sentimentele care-l framinta persoana din fata lui.Cu vorba lina, prietenoasa ma indeamna sa scriu articolul in limba mea materna, explicindu-mi ca numai asa cuvintele au savoare, cind vin din interior au un parfum deosebit pe care limba unei natii il acumuleaza in secole de istorie si literatura.Limba este fresca vie a neamului.Mai imi spune ca in perioada cit a stat la Bucurestu cumpara in fiecare zi ziarul acelei vremi "Scinteia",...incepusem sa citesc si sa inteleg limba ta, nu suntem chiar atit de diferiti,amindoi vorbim latina cu prea mici diferente...".Relatiile cu Romania le incepuse de prin 1970 fiind bun prieten cu amabasadorul de atunci al Venezuelei la Bucuresti, Valentin Hernandez Acosta.A fost de fapt singurul prieten in care a avut incredere in perioada sederii in Romania, pentru ca atunci comunismul "infloritor"din tara noastra putea arunca pe oricine in tr-o inchisoare politica daca nu-si dramuia atent fiecare cuvint rostit.A fost ingrozit de comunismul absurd aproape perfect care se instaurase in Romania.Asta l-a facut sa se simta ca intr-o cusca, chiar din primul moment cind a pus piciorul pe pamint romanesc.Mi-a povestit cum la aeroport nu a avut timp sa schimbe dolarii in teribilii lei romanesti de atunci.A luat un taxi "pirat" sa-l duca la hotelul Atene Palace si pe drum a anuntat soferul care-l tot iscodea "...englez, francez,italian..." ca nu dispune decit de dolari pentru a-i plati cursa.Asa ca s-a trezit ca acesta a parcat in tromba pe o strada obscura unde a incasat dolarii cu sclipiri de avar in ochi "- Cred ca s-a simtit tare bogat!!?",pentru ca in scurt a devenit prietenos ,amabil chiar il cunoaste bine pe presedintele Spaniei Carillo care venise in vizita la bubul sau prieten Ceausescu, numai ca domnul doctor Rodriguez l-a dezamagit spunindu-i ca acesta nu-i decit presedintele partidului Comunist din Spania, tara insa era condusa de Franco, de iertat confuzia soferului roman , doar stim cu totii ce era sa ai o informare reala, concreta,plauzibila.Romania dupa parerea domnului doctor a avut dictatura cea mai rigida fata de alte tari cum era Polonia sau Cehoslovacia.L-a socat si soferul ambasadorului venezuelean , prietenul cel bun care intrebindu-l daca este casatorit , primind raspunsul "Nu", a ramas complet deceptionat spunindu-i sa aiba mare grija ca aici un solitar fara familie este privit ca un subversiv.Dceptiile in toata perioada vizitei s-au tinut lant .Duminica urma sa manince la prietenul venezuelean in casa rezidentiala a acestuia pe soseaua Kiselef, asa ca a intrat intr-o florarie dar a constatat ca era singurul care cumpara un buchet de flori, lumea din jur cumpara numai o floare, la un magazin unde se vindeau dulciuri a fost singurul care a cumparat o cutie de bomboane si vinzatoarea a ramas socata, surprinsa, lumea cumpara o prajitura sau un ou, asa ca a decis ca infloritorul comunism nu era in realitate decit un regim sarac.Alt lucru care l-a socat neplacut a fost in biroul prietenului , ambasadorul venezuelean de unde in plin centrul mesei un aparat scotea o muzica ragusita, prea zgomotoasa care nu incadra cu educatia stilul elevat al prietenului , rugindu-l sa inchida oroarea de pe birou , ambasadorul i-a facut semn sa taca si sa-l lase asa , era singurul mod sa nu se inteleaga prin microfonul pus de SRI ce vorbesc.Secretara ambasadorului o anume Liliana fata isteata si cu multa prezenta de spirit i-a prezentat doua bune prietene care urmau peste ani sa-i fie doctorului Rodriguez printre cele mai bune prietene: Sanda Popescu care studiase literele si care a trait zeci de ani in Spania astazi s-a intors in tara, traieste la Bucuresti si Marina Stan, licentiata in literatura azilant in Spania, unde locuieste si azi , in Marbella, vecina si prietena sincera, cea despre care imi spunea ca de va fi sa nu stie citi articolul meu , Prietena Marina i-l va traduce sigur.O mare deceptie la Bucuresti a avut-o cu doctorul Pana, care in timpul vizitei la institut s-a purtat cu el cordial, prietenos, dar in clipa in care l-a intilnit la restaurantul Bucur unde vroia sa ia masa cu Liliana , secretara ambasadorului ,. intentionind sa-l invite la masa acesta a devenit subit rigid ,violent si-mi marturiseste ca a plecat fara a putea vorbi cu el, lasindu-l intre incertitudine si revolta fata de o atitudine inesplicabila.Si-a explicat totul peste citeva zile cind a invitat la masa la restaurantul Bucur pe toti doctorii , profesorii din Institutul Geriatric din Bucuresti pentru a-si lua ramas bun si ale multumi ca au avut rabdare si l-au pus in contact cu stiinta si munca de cercetatre a doamnei Dr.Doc.Ana Aslan, numai ca uitase un mic amanunt prima persoana care i-a fost prezentata in cadrul Instiutului a fost "Madam" Dascalescu secretara P.C.R. a Intitutului de geriatrie ,despre care a crezut ca este avocata firmei nu i-a sesizat rolul decit atunci cind la dineul oferit nu s-a prezentat decit "Madam" Dascalescu si domnul Dr.Doc.Cornel David secundul DoamneiAslan care i-a soptit :" Madam nu a autorizat acceptarea invitatiei la masa pentru nimeni ; numasi ea si eu..."."-I-am daruit atunci Dr.Doc.David o pereche de butoni de aur adusi de mine din Peru pentru a-i multumi de ospitalitate, mi-aduc aminte ca s-a emotionat asa de tare, a plins si era doar un om deosebit de inteligent, receptiv , captivant."

"-Pentru mine Romania este a doua patrie a mea, am cunoscut ce era rau in Romania dar am cunoscut aici in Spania la mine acasa un grup de oameni cu o educatie totala, doamne si cavaleri.le-am asigurat asistenta medicala zeci de ani dar niciodata nu le-am luat bani opentru vizitele medicale.Pentru mine erau un grup de turisti care nu mai aveau patrie.Am simtit nevoia sa-i ajut.Romania devenise deja a doua tara a mea, pentru prietenia si simpatia, pentru conduita altruista, era ceva diferit, cred ca putini au acest noroc, aveam viata mea, consultam la cabinetele mele, dar gfrupul de romani, simpatia pe care le-o purtam, ma inspira, imi dadea forta, viata.Am descoperit prin ei spiritul de ospìtalitate al unui strain, fie ca venea din partea mea pentru ei , fie ca venea de la ei pentru mine."Surizind unor vechi si dragi amintiri imi intinde o tava de argint pe care i-o daruisera prietenii de o viata romani conationali cu el in tara asta de zeci si zeci de ani pe care erau incrustate in spaniola urmatoarele:

"LA COMUNIDAD DE RUMANOS EN ESPAÑA/AL DOCTOR DON ANTONIO RODRIGUEZ EN AGRADECIMIENTO A SU DESINTERESADA LABOR MEDIA OTOGADA DURANTE 40 AÑOS A NUESTROS SOCIOS/ MADRID, 20 de MARZO 1995/

Presedinte, Ilie Sturdza, secreatar Juana Burileanu , vicepresedinteOvidiu Tarlea."Ramin stupefiata de rezonanta numelor, veneau din familii care jucasera un rol mult prea important in politica si cultura romana.Dar domnul doctor continua sa vorbeasca pe firul nevazut al amintirii"-Ne intilneam aproape la fiecare sfirsit de sapatamina, uneori si in casa fratelui meu din Soto de Real care ne invita sa mincam paella( era doar un pretext), ii placea teribil compania compatriotilor dumneavoastra, care erau atit de manierati si educati ca niciodata nu vorbeau in fata gazdelor spaniole nici macar un cuvint in limba tarii lor, numai in spaniola, se vedea ca stiau sa respecte si sa pretuiasca valorile umane.""-Prietenii mei romani cunoscuti aici in Spania erau toti azilanti politici.Asa ca au format o asociatie a carui presedinte era George Demetrescu.Multi nu mai sunt printre noi astazi , dar am sa amintesc oparte dintre cei care mi s-au parut mai reprezentativi:Traian Popescu (si mi arata in pozele ingalbenite de patina timpului),avea un magazin de numismatica prin centrul Madridului apropae de Puerta de Sol si sotia Ghica Popescu, care mi-a fost numai prietena , niciodata pacienta, Gena Burlieanu, nascuta Ghica , sotie de militar, printesa Ghica , batrina deja prin anii 70,dar de o mare noblete, stil educatie, avea clasa , era de singe albastru,Gallera, militar de cariera a luat grade in armata spaniola, Tamara Nicolescu (Beridge), sotie de militar roman, medaliat de armata Spaniei si recunoscute gradele, Horia Sima despre care nu m-a intersat trecutul sau din Romania , ba chiar mi l-am explicat, asa erau vremurile, asta era politica, stiu doar atit ca eu l-a cunoscut ca pe o persoana normala, linistita, echilibrata, cordiala dar care isi schimba frecvent domiciliul, de cite ori ma duceam la el in calitate de medic avea alta adresa, avea o frica maladiva, se gindea la un atentat din partea comunistilor romani.A murit in Germania de inima dupa ce eu l-am tratat ani de zile , mai mult in timpul unei agape i s-a facut rau, am mers cu el la spital si desi eu nu eram chirurg am intrat cu el in sala de operatie , a fost operat pe cord deschis dar dupa aceea s-a simtit bine multi ani.Un alt foarte bun prieten a fost Horia Vintila care venea si el la intilniri impreuna cu sotia, o mare doamna. Omul asta suferea mult, a trait cu rusinea azilului politic, situatia lui ca azilant l-a facut sa sufere mult.Era un om foarte inteligent, a obtinut si premiul Goncurt, era insa de o nostalgie iremediabila.A trait aici din cartile scrise si publicate, din activitatea sa literara, profesorala si ca publicist.Ce pacat ca si a trecut pragul lumii de dincolo.Saptamina trecuta m-am intilnit cu principele Ilie Sturdza, vechi prieten poate un pic mai mult decit altii, are 91 de ani si sufera de o surzenie care-l impiedica moral sa stea de vorba sa stea de vorba cu vechi prieteni sau sa-si faca noi cunostiinte.Sufera mult de pe urma acestei surzenii.( fac o paranteza pentru ca nu pot sa scriu mai departe fara sa amintesc de Camil Petrescu care suferea de aceeasi boala a surzeniei sau marele compozitor german Beethoven).Principele Sturdza a trait aici muncind la o agentie de turism si a trait din ceea ce a cistigat.Aflu de la domnul doctor Rodriguez ca este un om cordial, de o rara inteligenta, un spirit viu, atent la tot si toate, de o rara noblete morala, o educatie aleasa cum nu poti intilni oricind ,oriunde , dar macinat toata viata de o mare nostalgie vis-a-vis de Romania.Nu si-a pierdut niciodata speranta dea se intoarce in Romania desi traieste aici pe teritoriul spaniol din anul 1950.Aflu de la domnul doctor ca tatal principelui a fost ambasadorul Romaniei in Germania cind Europa traia mari framintari si care dupa intrarea comunismului in Romania a trait soarta nedreapta a azilantului politic.Fiul Ilie Sturdza a scris o carte despre tatal sau pe care a publicat-o aici in Spania si a avut la vremea publicarii mare succes si mai aflu ca domnul doctor a ingijit tot fara arginti pe tatal principelui Sturdza pe care l-a cunoscut numai prin prisma pacientului."

Ma priveste cu duiosie si-mi spune ca nu stie daca m-a incintat sau m-a deranjat toata vorbaria noastra, mai mult cind l-am anuntat ca vin s-a gindit la o intilnire de o jumatate de ora, numai ca au trecut multle ore si noaptea se lasa peste Madrid."-Am sa-ti mai spun un secret. Stii eu sunt catolic si voi sunteti ortodoxi dar eu nu vad nici o diferenta intre noi. Mai am doi prieteni buni, mai multi tu nu o cunosti pe Crina Tutuianu , sotia lui Jan Naum, aveau o fabrica de cosmetica aici in Spania, acum nu mai au , virsta lor de peste 90 de ani nu le mai permite, dar stii doamna are o sora acasa in Romania la Bucuresti si eu i-am trimis cadou doua candelabre de argint aici e secretul principal dar sa-l lasam un pic, stii ce-a facut , le-a donat la doua biserici ortodoxe din Romania si pe peretii acestora este scris numele meu desi eu nu am gindit asta cind le-am facut cadou.Stii de fapt pentru ce i-am facut acest cadou pentru ca ea imi trimite Gerovital H-3",Si nu stiu cum si nici nu voi stii vreodata cum de unde ca cel mai mare prestidigitator imi pune in palma o cutie minion al miraculosului medicament.Omul jovial, prietenul atitor romani valorosi care nu a tinut cont de ce a fost rau si urit in viata sa raportat la un mod sau altul a romanilor si a Romaniei mi-a pus la finalul intilnirii noastre secretul tineretii lui covirsitoare in palma spunindu-mi cu prietenia si nostalgia specifica numai marilor spirite:

"Simpatia pe care v-o port voua romanilor, optimismul si naturaleta voastra imi spune ca in viata este bine sa uitam tot ce a fost rau, pentru ca vine o zi pentru fiecare in care ne vom aminti lucrurile bune si care au fost importante in viata noastra".Multumesc domnului doctor Rodriguez ca m-a primit in casa domniei sale , ca si-a deschis inima si lada cu amintiri in fata mea un simplu firicel de nisip al acestei lumii atit de incintatoare, miraculoasa si vesnic tinara.

Eugenia Dumitriu